Am văzut revolta sinceră a unei mame: „Nu se poate! Să fie căzuţi copii cu medii de peste 9 în liceu...“

Şi completarea unei profesoare, de asemenea revoltată: „Elevii au fost păziţi mai rău ca puşcăriaşii. Mai trebuia să le pună cătuşe la mâini şi era perfect totul".

Stimate doamne, adevărul e dureros, dar necesar. Da, e posibil ca mediile de „peste 9" în liceu să nu-ţi asigure un amărât de 6 la Bac. Da, elevii trebuie să fie păziţi suficient de bine la examene astfel încât să nu poată copia. Dar de ce vă stresaţi atât? Nu ne place tuturor să declarăm - oriunde, oricui şi oricând - că vrem să avem examene corecte, în care fiecare candidat să primească nota pe care o merită? Ori asta e valabilă aşa, la general, nu şi atunci când suntem vizaţi noi, copiii noştri sau elevii noştri? Cam aşa se întâmplă la fotbal, unde toată lumea se simte furată de arbitri, de parcă arbitrii ar lua punctele şi ar fugi cu ele acasă.

Sună urât, dar tot un fel de maidan a ajuns şi şcoala românească. Puţină carte, multă golănie şi, obligatoriu, „şcoala vieţii". Nu te învaţă istorie, gramatică şi geometrie, dar te învaţă micile trucuri ale vieţii. Cum să dai şpagă (acum). Cum să iei şpagă (când o să te faci mare). Cum să fii şmecher, ba chiar ciumec.

OK, elevii au plătit neghiobia generalizată de a crede că examenele se iau cu copiuţe. Dar profesorii care i-au crescut în cultul ăsta, ei când vor plăti? Când vor da socoteală pentru că le-au vândut iluzii otrăvite, pe principiul „a mers în anii trecuţi, o merge şi acum"?

I-au pervertit pe copii, i-au învăţat că se poate şi prin şmecherie. Le-au predat cea mai murdară lecţie: las' că se poate şi fără muncă... Este incorect faţă de elevi să-i laşi să treacă, în timpul liceului, ca gâsca prin apă, să nu le predai materia şi să nu ţii o ştachetă ridicată în relaţia cu ei, supunându-i astfel unui şo