Odată oficializată relaţia, partenerii trec inconştient pe alt „soft" şi fie copiază modelul părinţilor, fie se răzvrătesc şi fac pe de-a-ndoaselea.

Chiar şi persoanele care arătau la începutul relaţiei o atitudine relaxată faţă de partenerii lor pot deveni pe parcurs mai rigizi. Unele cercetări arată că responsabilităţile rolului de soţ sau soţie sunt definite de contextul socio-cultural din care facem parte şi de cele mai multe ori atunci când intrăm într-un astfel de rol, se schimbă percepţiile noastre cu privire la ceea ce este acceptabil sau nu.

„De exemplu, dacă până la căsătorie era acceptabil ca iubita să iasă cu prietenele în oraş după muncă şi abia apoi să vină acasă, după căsătorie mulţi soţi consideră că acestea nu mai sunt comportamente acceptabile pentru o femeie măritată.

Deseori am întâlnit parteneri căsătoriţi care consideră că perechea este un «bun al lor» şi ca atare au anumite drepturi asupra celuilalt. De exemplu „este soţul meu şi nu îi permit să vorbească cu vecina de pe palier deoarece ştiu că îl provoacă în sens negativ", explică Gyorgy Gaspar, psiholog la Institutul Român de Psihoterapie Integrativă. Aceste gânduri sunt automate şi adesea sunt răspunzătoare pentru lipsa de satisfacţii în relaţia de cuplu.

Cât luăm de la alţii, cât punem de la noi?

Modelele de familie văzute la părinţi, prieteni sau la televizor îi pot influenţa pe parteneri, de multe ori în mod inconştient. „Dacă eu am crescut într-o familie în care mama era casnică şi ulterior am avut anumite experienţe negative care au determinat o vulnerabilitate a mea faţă de relaţii, atunci creşte foarte mult posibilitatea să-mi doresc ca şi soţia mea să fie casnică, deoarece acesta este modelul care am văzut că funcţionează şi implică cel mai scăzut nivel de risc pentru relaţie", explică

Gyorgy Gaspar.

Psihoterapeutul Alina Zevedei