Şi-a asortat un tricou bleu la privirea albastră şi e gata de odiscuţie faţă în faţă despre Steaua de azi, despre cea de ieri şicea de mâine, despre carieră, despre familie, despre viaţă.

Şi că veni vorba de privire, Narcis Răducan face parte dincategoria exclusivistă a oamenilor din fotbalul românesc care nu seferesc să se uite în ochii tăi şi care îţi dau voie să te uiţi înai lor. Genul de conducător altfel. Cu maniere, bun-simţ şieleganţă. O posibilă alternativă pentru colericii zilelornoastre.

De când eşti conducător, ai un discurs diplomat. Dacă nu aşşti cu ce fost jucător problemă stau de vorbă, m-aiconvinge...

Aşa sunteţi voi ziariştii, exageraţi.

Şi voi, conducătorii, divagaţi. Deci?

Ce să spun? Nu mi se pare că am pus probleme de disciplină, dar amavut "norocul" să dau peste antrenori mai temperamentali (n.r.-Hizo, Halagian) şi, coroborat cu momentele mele de geniu neînţelesşi cu unele răspunsuri considerate impertinente, au dus la situaţiimai delicate, gen să mă întorc cu trenul din deplasări, să măantrenez prin parcuri... Una peste alta însă, păstrez şi azi orelaţie de respect reciproc cu toţi tehnicienii cu care amlucrat.

"Eu măconsider un liant. Îi înţeleg şi îi ajut pefotbalişti"

Hai să vorbim despre ceea ce faci la Steauaacum.

Păi fac ce îmi place mai mult. Stau în mijlocul jucătorilor cea maimare parte a timpului şi ajut la comunicarea pe care ei o au cuantrenorul, cu conducătorii. M-aş defini ca a fi un liant.

Având în vedere câţi antrenori s-au schimbat, aş ziceinvers: că facilitezi comunicarea cu antrenorii, cuconducătorul...

Pot spune că specificul acesta a făcut ca munca mea să fie maiinteresantă. S-au mai schimbat antrenori, e adevărat, dar defiecare dată datoria mea era să fac legătura dintre jucători,stafful tehnic, cel administrativ şi birouri. Cunosc foarte