La ora actuală, cea mai grea pedeapsă penală ce se poate aplica în România unui infractor este pedeapsa detenţiunii pe viaţă, cum este menţionată în textele legale. În lipsa pedepsei capitale, instanţele din România consideră detenţiunea pe viaţă drept cea mai grea osândă ce poate fi aplicată unui condamnat. Începând cu anul 2007, nu mai puţin de patru suspecţi au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă în Constanţa, în trei dintre cazuri, pedepsele fiind deja definitive. În toate cele patru cazuri, acuzaţiile erau de omor deosebit de grav. Ceea ce mai puţini cetăţeni cunosc însă, este faptul că, deşi condamnaţi pe viaţă, criminalii, zişi „vieţaşi" în penitenciar, au totuşi şansa de a păşi din nou dincolo de poarta penitenciarului, în libertate. De ce? Pentru că legea permite.
Nu o dată, constănţenii indignaţi de faptele semenilor lor şi-ar fi dorit ca pedeapsa capitală să fie reintrodusă în România, iar bestiile cu chip uman să fie condamnate la moarte. În lipsa unei astfel de reglementări, oamenii se liniştesc la gândul că bestiile îşi vor petrece restul anilor ce-i mai au de trăit în spatele gratiilor. Şi totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa. Codul penal aflat în vigoare la acest moment prevede faptul că „cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea a 20 de ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale". Şi cine n-ar da dovezi de îndreptare, n-ar fi disciplinat şi stăruitor în muncă, dacă la mijloc ar fi libertatea sa? Aşa cum menţionam anterior, începând din anul 2007, patru indivizi au fost condamnaţi la Constanţa la pedeapsa închisorii pe viaţă. Îngrijorător sau nu, toţi patru erau tineri, având cel mult 40 de ani la momentul în care au fost încarceraţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Poarta Albă. C