Starea permanentă de agitaţie, neatenţia şi impulsivitatea sunt simptome specifice tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie. ADHD, o afecţiune determinată genetic care constă în comportament impulsiv şi lipsă de atenţie, este subdiagnosticată în România.
Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD) se diagnostichează în copilărie, poate fi asociată cu alte tulburări psihice ale copilului şi poate persista la vârsta adultă.
„În ţările europene, între 3 şi 7% din şcolari suferă de această tulburare dar, în România, estimăm că numărul ar fi dublu", afirmă prof dr. Voica Foişoreanu, medic primar neuro-psihiatru la Universitatea de Medicină din Târgu-Mureş.
Lipsa de stimulare a copilului, lipsa interacţiunii sociale şi a unor reguli stricte impuse de părinţii şi de adulţii din jurul copilului pot crea comportamente similare celor ale tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie.
Dificultăţile de diagnosticare ţin de faptul că predispoziţia genetică se corelează cu factorii de mediu, care pot creşte în mod dramatic riscul de manifestare a tulburării.
Prin urmare, doar teste specifice, realizate de medici psihatri pot diferenţia simptomele ADHD de comportamentul specific vârstei sau de „proasta-creştere".
„Diferenţa dintre un copil răsfăţat şi un copil cu ADHD se poate face folosind criterii corecte de diagnostic diferenţial, precum interviurile şi chestionarele de tipul ADHD- Rating Scale, KID- SCID, NEPSY, ADI-R şi ADOS, folosite în cadrul Clinicii de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului de la Spitalul „Al. Obregia", explică psihologul Crina Nedelcu de la Spitalul de Psihiatrie „Al. Obregia" din Bucureşti.
Tulburările psihice asociate fac diferenţa
Spre deosebire de copiii a căror educaţie lasă de dorit, în cazul copiilor cu ADHD există şi o serie de alte probleme psihiatrice sau de dezvoltare asoci
