Agonia într-o capcană a datoriilor, hiperinflaţia, austeritatea sau falimentul ameninţă statele dezvoltate

Scenariile de mai sus sunt menţionate într-un raport al băncii elveţiene UBS care avertizează că spaţiul de manevră este redus

Cele mai multe dintre ţările dezvoltate se vor apropia în următorii ani de punctul de unde povara datoriilor istorice poate arunca economia globală într-o criză prelungită. Povara împrumuturilor contractate de state va fi o problemă ce nu va mai putea fi ocolită, iar volumul creditului guvernamental îşi atinge limitele expansiunii sale. Potrivit unui studiu întocmit anul trecut de profesorii americani Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff, atunci când datoria publică ajunge să reprezinte 90% din produsul intern brut al unei ţări, aceasta deja a atins pragul de unde nu mai poate fi plătită. Costurile cu dobânzile şi necesitatea implementării programelor de austeritate, cu efecte negative asupra creşterii economice, adâncesc datoria suverană, iar eforturile de achitare a ei devin sisifice.

Această perspectivă este una apropiată, avertizează un raport întocmit la sfârşitul lunii trecute de UBS, cea mai mare bancă elveţiană, având active aproape de trei ori mai mari decât produsul intern brut al ţării de provenienţă. Studiul citat, prezentat de publicaţia online Zero Hedge, spune că statele industrializate se îndreaptă către o situaţie aproape fără ieşire, iar cele patru scenarii care se prefigurează nu sunt deloc încurajatoare. Adâncirea ţărilor într-o capcană a datoriilor, repudierea datoriilor prin hiperinflaţie, politicile multinanuale de austeritate (condiţionate însă de o creştere economică greu de obţinut) şi falimentul sunt cele patru variante care se deschid în faţă în condiţiile în care creditul suveran a atins praguri de (ne)sustenabilitate.

Zbateri inutile în capcana datoriilor

În absen