Afacerea DSK a revenit, de patru zile, pe primele pagini ale presei franceze dar şi ale multor publicaţii din străinătate. Asistăm la o nouă lovitură de teatru mediatică după ce procurorul Cyrus Vance a recunoscut că femeia care l-a acuzat de viol pe Dominique Strauss-Kahn şi-a pierdut credibilitatea în calitate de martor.
În Franţa pe de altă parte Partidul Socialist este din nou în plină frămîntare. Se poate spune că socialiştii francezi nu prea au avut noroc cu acest lider al lor, această personalitate contradictorie care nu intră în "canoanele" stîngii. În ciuda popularităţii sale şi a competenţei sale economice recunoscută de toată lumea, Dominique Strauss-Kahn, prin gustul său excesiv pentru lux şi aventuri amoroase, rămâne un "socialist" atipic. Mai ales pe timp de criză, în timp ce milioane de oameni sunt invitaţi să-şi strângă cureaua, modul în care jonglează DSK şi soţia sa cu milioanele de dolari, precum şi informaţiile legate de stilul lor de viaţă, devin stânjenitoare pentru un posibil candidat la preşedinţia Franţei.
Pe cât de paradoxal este însă Dominique Strauss-Kahn ca om şi lider politic, pe atât de paradoxală este şi lumea în care trăim. Paradoxală este maşina mediatică întrucât, după ce iniţial aproape că l-a linşat pe DSK, acum pare pornită împotriva cameristei de la New York, despre care s-a aflat că ar fi spus tot felul de minciuni... Cât timp a fost o victimă perfectă, Nafissatou Diallo a beneficiat de simpatia excesivă a presei anglo-saxone. Acum, după ce aflăm că viaţa ei este mai complicată şi că ar putea să aibă legături dubioase cu traficanţii de droguri, aproape că nu mai contează dacă a fost violată sau nu şi este evocată chiar ideea expulzării sale din Statele Unite.
Renaşterea DSK?
Brusc, partea interesantă a poveştii nu mai este cea legată de adevăr, altfel spus dacă femeia a fost sau nu violată. Partea
