Am ajuns la mare pe neașteptate, mai exact vineri noaptea, pe la 12, am fost pescuiți de pe o terasă și duși, dar nu cu forța evident, într-o mică excursie. Genul acesta de excursii îmi plac cel mai mult. Am ajuns pe la 3 noaptea, în Vamă, mă rog, eu am dormit până când a răsărit soarele, în mașină, în fața terasei (care am înțeles de la ceilalți era cea mai zgomotoasă de pe plajă). N-am auzit nimic, recunosc, deși am înțeles că DJ-ul băga câte un efect nou care îți scutura bine stomacul și plămânii. Când m-am trezit însă am avut parte de două surprize: era frig, chiar dacă soarele intrase deja în funcțiune și era foarte frig – la umbră, dacă prindeai vreo zonă mai ferită. Am dârdâit cred, vreo două ore pe plajă, deși aveam cizme și deși aveam pulover – din lână, apoi s-au deschis încet, încet terasele și am reușit cu chiu cu vai să mă încălzesc după două cafele. Restul zilei a fost minunat, genul de zi de primăvară, cu un soare cu dinți, am stat la plajă vreo oră dar mi-a fost imposibil să intru în apa care era rece ca gheața și care m-a mușcat pur și simplu de picioare atunci când am avut un mic moment de curaj și am încercat să o atac. Asta spre marea mea rușine și cred că și a celor alți câțiva curajoși asemenea mie care cu toții priveam doar spre apă, cu ciudă, unde o puștoaică de 2 anișori se bălăcea cu poftă și se simțea fenomenal după cum râdea. Părinții ei se rugau de ea zgribuliți să iasă din apă, pesemne la fel de mirați cum eram noi că odrasla le dă lecții de vitejie. Am cercetat-o cu mare interes, nu, nu avea solzi și nici nu se învinețise, așa cum cu toții ne-am fi așteptat. Era pur și simplu imună, n-am mai văzut un copil atât de fericit!
Probabil că tot din cauza frigului Vama a fost destul de pustie, cazarea ieftină și la îndemână iar atmosfera extrem de relaxată toată ziua, nu tu coadă la mâncare (mai puțin la clătite unde ca de obicei lum
