Recunosc că simt o reală compasiune pentru cei care au picat bacalaureatul la diferenţe mici, cauzate eventual de subiecte neclare la unele materii. Mărturisesc însă şi că mi se pare aproape amuzant de ridicol ca un elev care a luat 1.20 la una sau mai multe probe să vină acum şi să spună că e un scandal şi că de vină au fost profesorii care îşi băgau capul în sală din 5 în 5 minute, ori camerele de luat vederi care l-au agresat psihic …

Sunt perfect de acord că învăţământul românesc este foarte bolnav şi că e greu să îi ceri performanţă unui profesor foarte prost plătit, care vine la şcoală ca la serviciu… şi mai şi întâneşte acolo copii care nu au niciun, dar niciun chef să înveţe.

Am lucrat ani buni ca profesor în România (e drept, doar la universitate şi într-un institut unde publicul plătea pentru a învăţa limbi străine… de unde şi motivaţia…), iar în ultimul an am făcut acelaşi lucru în şcoli suedeze.

Cele două sisteme de învăţământ chiar nu au aproape nici o legătură.

De pildă, în Suedia bacalaureatul nu există.

Iată cum arată varianta suedeză de învăţământ în funcţiune până în acest moment …aşa cum am priceput-o eu:

Şcoala generală ţine până la clasa a 9a inclusiv.

Până în clasa a 7a inclusiv, niciun elev nu primeşte note.

În schimb, pe tot parcursul şcolii, fiecare profesor scrie, cam o data pe semestru, o caracterizare a elevului, pe care dirigintele are grijă sa o trimită părinţilor.

Primele note apar într-a 8a şi sunt doar nişte calificative: Deosebit de bine, foarte bine şi bine.

Dacă elevul nu merită un astfel de calificativ, el nu primeşte notă. Toată lumea are grijă să nu îl agreseze psihic pe copil, să îi dea mereu o nouă şansă şi, foarte important, să se asigure că părinţii sunt mulţumiţi de acest ajutor …sau măcar bine informaţi despre isprăvile odraslei.

La liceu se intră pe baza punc