În 1954, spun bătrânii, a nins cu zăpadă roşie şi Universitatea a trecut din Divizia C în B. Zece ani mai târziu, echipa lui Lungan, Bărbulescu sau Lovin promova în Divizia A.
Au urmat decenii pline de spectacol sportiv, de amuzament şi profesionalism. Clipe de uimire, de extaz şi dezamăgiri. Au curs şi urale şi lacrimi pe Stadionul Central.
O privire aruncată în fugă peste istoricul „iubirii alb-albastre“ ni-l dă pe Ion Oblemenco golgheterul all-time al Universităţii Craiova, ani la rând şi golgheterul României. Cine a prins o finală a Cupei României, cea cu Rapid, de exemplu, din 1974-1975, îşi aduce aminte că Rainea, acuzat de un arbitraj incorect, a fost „gratulat“ de către suporterii Ştiinţei cu „să nu vină la Craiova, că îl împuşcăm ca pe Kennedy la Dallas“.
În sezonul 1979-1980, Ştiinţa devenea campioană naţională, pentru ca, un an mai târziu, să reuşească eventul: cupa şi campionatul. În ’83, Craiova Maxima ajungea prima echipă românească în semifinalele Cupei UEFA, prima formaţie din România care elimina o echipă nemţească (FC Kaiserslautern). În ’84, gruparea din Bănie dădea la naţională nu mai puţin de 14 jucători!
Declinul vine, pentru Universitatea Craiova, în 2004-2005, când, după 40 de ani de la accederea în Divizia A, echipa cade din nou în B, iar ghinioanele s-au ţinut lanţ. Doar şase ani a mai ţinut miracolul primei Ligi. De la toamnă, Universitatea Craiova ar putea juca în Liga a II-a a României sau poate chiar în Liga a III-a, în situaţia în care nu-şi rezolvă datoriile către terţi şi problema stadionului. Astfel, alb-albaştrii vor ajunge la Mătăsari, în judeţul Gorj, sau la Berbeşti, în Vâlcea.
CLICK pe poze pentru GALERIE FOTO
Colegă de ligă cu Mătăsari
În judeţul Gorj, puţin mai sus de Turceni, pe lângă o exploatare minieră de lignit, străjuit de utilaje şi o pădure, se af
