În secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea au avut loc conflicte sociale între stăpânul moşiei, Mănăstirea Radu Vodă şi locuitorii Buftei. Astfel, în 1845, are loc un schimb de moşii între Mănăstire şi ma­rele vornic Barbu Constantin Ştirbey, iar teritoriul de la Buftea-Flămânzeni intră sub stăpânirea acestuia. Neamul Ştirbey face parte dintr-o veche familie de boieri olteni numită Izvoranu, de la Izvor, comună din judeţul Olt. "Ştirbey" este o poreclă pe care familia şi-a însuşit-o din secolul al XVII-lea. În 1850, Barbu Dimitrie Ştirbey, domnitor al Ţării Româneşti, frate cu Gheorghe Bibescu, fost domn al Ţării Româneşti între 1842-1848, începe construcţia palatului de la Buftea cu o culă, prevăzută cu două tuneluri de ieşire în caz de primej­die. Urmaşii domnitorului au adăugat două etaje şi au adus o serie de modificări importante, în ton cu arhitectura acelor ani. Actualul palat a fost ridicat în anul 1864 de Alexandru Ştirbey, în mijlocul unui parc cu arbori seculari. Clădirea, cu arhitectură sobră, şi-a păstrat de-a lungul timpului faţada cu ancadramente de piatră, cu motive decorative simple. Mândria domeniului de la Buftea a fost şi a rămas capela cu influenţe bizantine, o bijuterie construită în stil neo-gotic cu altar şi gropniţă având scară de acces deosebit de frumoasă din marmură albă, de Carrara, sculp­tată, cu două rampe, şi vitralii poleite cu aur, din păcate, astăzi pierdute. Cons­truc­­­ţia a fost realizată între anii 1850-1890. Pictura din capelă a fost executată de Gheor­ghe Tăttărescu, rudă cu familia Ştirbey. Aici s-a născut, la 4 noiembrie 1872, prinţul Barbu Alexandru Ştirbey, nepotul domnitorului. Prinţul, spre deosebire de bunicul şi tatăl său, importanţi oameni politici, se va dedica iniţial activităţilor economice, fiind o fire dinamică, deschisă la nou, în agricultură şi industrie. A fost căsătorit cu Nadejda Bibescu, veri