Plouă. Plouă întruna, plouă fără rost. Cheltuim simfonii bacoviene, ni se veşniceşte cearcăna, ne împroprietărim fraudulos cu tristeţi mult superioare neghiobiei din care suntem croiţi. A noastră e impostura fiindcă dă bine la populaţie să pari simţitor la impulsul vecinătăţilor. Altfel, repetăm puturos ritualul descurcălelii de azi pe pe mâine, acomodaţi perfect unei mediocrităţi fără cusur. Dar să nu credeţi cumva, atunci când citiţi, că mi-a intrat apa-n pod şi n-am găleată. Nu! Este doar duminică dimineaţa, trecut de ora opt cam până pe la Buzău, ascult ploaia şi mă tratez cu o porţie de presă sportivă. Iar în desenul ploii îmi apar, comic, perfecţioniştii fotbalului românesc, asociaţi, bineînţeles, gravelor probleme naţionale pe care ei şi numai ei au menirea de a le rezolva. Dar pentru asta trebuie încruntare, sos de inteligenţă şi o generozitate care merge până la renunţarea de sine. Ceea ce se şi întâmplă. Însă numai în imaginaţia respectivilor.
Cristi Borcea şi-a frânat prematur voiajul marital şi a revenit în ţară. Renunţarea de bună voie la buna primire a străinătăţii pare să aibă motivare serioasă. Situaţia tensionată de la Dinamo reclama intervenţia sa energică şi de urgenţă. Altfel, Nicolae Badea şi înfiptul Dragoş Săvulescu ar fi fost capabili să caute antrenor la echipă printre macaronari sau, şi mai rău, să-i acorde orfelinat profesional lui Ionuţ Chirilă. Borcea, ferm pe poziţie, a decretat: revine Andone sau rămâne Ciobotariu. Pariez pe rămânere. Chestia cu revenirea mi se pare neserioasă. Nici cu venirile nu sunt de acord. Cine este individul făcut din virgule, puncte de suspensie şi penibile luistruiri filosofale care, mai nou, preşedinţeşte (de legat) pe la Dinamo? Nu cred că moţul era tocmai ceea ce lipsea de pe turta dinamovistă.
Falcă plină de reproşuri scoate la iveală şi preşedintele din dotarea lui Arpa
