Situat în inima Transilvaniei, Sibiul nu a fost ales întâmplător în 2007, alături de Luxembourg, capitală europeană.
Sibiul este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai frumoase oraşe din România, şi nu numai atât. Şi-a păstrat strălucirea, dincolo de trecerea secolelor, nefiind atât de afectat, precum alte oraşe, de demolări haotice şi masive. Sigur, şi la Sibiu este nevoie de consolidarea mai multor imobile-monument, însă situaţia nu atinge dramatismul altor oraşe, printre care şi Bucureştiul.
Într-un document ecleziastic de la Vatican, din 1191, se aminteşte de Sibiu, sub numele Cibinium. Prima atestare documentară a oraşului datează însă din 1223. Încă din secolul al XIV-lea, Sibiul era un mare centru comercial, însă reputaţia de cea mai importantă cetate transilvăneană şi-a păstrat-o secole de-a rândul. În 1366 a fost declarat oraş, iar în 1376 avea 19 bresle.
Atât Piaţa Mare a Sibiului, cât şi Piaţa Mică impresionează prin strălucirea clădirilor-monument. O plimbare prin centrul istoric este încântătoare şi te duce cu gândul la anii de început ai acestui splendid loc.
Grele încercări
Piaţa Mare era, pe la 1411, un târg de grâne şi a fost martora tranzacţiilor negustorilor sibieni. Şi, după cum îi este numele, era cea mai mare piaţă publică, aici aveau loc fel de fel de adunări cetăţeneşti, dar şi execuţiile. Perioada comunistă a fost una de grele încercări pentru toate oraşele ţării. Nici Sibiul n-a scăpat cu uşurinţă. La un moment dat s-a pus problema demolării edificiilor medievale din latura nordică. Norocul a venit de la Otto Czekelius, arhitectul oraşului, care s-a opus cu vehemenţă distrugerii acestei zone, el fiind cel care a salvat de la pieire şi Sinagoga construită între 1898 şi 1899. Arhitectul sibian a reuşit însă şi alte lucruri importante pentru urbea în care s-a născut. Între 1967 şi 1972 a demar
