Atacantul lui Dinamo e supărat că mulţi îi sugerează să se retragă: "Mai am multe de arătat, lăsaţi-mă să îmi fac meseria!".
Chiar dacă are 34 de ani, a rămas unul dintre "motoarele" lui Dinamo. Inclusiv în amicalul cu FC Basel (2-1), Ionel Dănciulescu a fost printre cei mai buni de pe teren, decizînd victoria contra campioanei Elveţiei cu un gol şi o pasă decisivă. A doua zi după acest succes, "Danciu" a acceptat să vorbească în exclusivitate pentru GSP.
- Danciu, mai ţii minte cum te-ai apucat de fotbal?
- (rîde şi răspunde fără să clipească) De cînd m-am născut joc fotbal! Pe la 5-6 ani băteam mingea în spatele blocului, la Slatina, făceam campionate între scări. Ce vremuri! Ne făceam tricouri cu numere, iar eu îl aveam pe cel cu numărul 1 pentru că mă băgau în poartă. Îmi plăcea să apăr.
- Şi cînd ţi-ai descoperit apetitul pentru gol?
- Aveam vreo 13-14 ani şi, la un trial la Bistriţa, domnul Sichitiu m-a băgat în atac şi de atunci aşa am rămas.
"Am avut şi 10 la şcoală"
- Cum a fost copilăria lui Ionel Dănciulescu?
- Plină de fotbal. Era frumos cum ne jucam pe maidan, era acea plăcere de a fi cu prietenii. Ţin minte că eu alergam mai pe vîrfuri şi mi se rupeau mereu tenişii în talpă, aşa că tata trebuia să mi-i lipească mereu. Acum, copiii nu mai au acea bucurie de a se juca, sînt pasionaţi de calculator, gadgeturi... E bine măcar că mai vor să ajungă ca Messi sau Ronaldo.
- Cum ai fost ca elev?
- Să ştii că pînă în clasa a patra am fost destul de bun, am terminat cu 10. După aceea, m-am apucat de fotbal şi am lăsat-o mai moale. Cred că am făcut o alegere bună.
"Fan Weah şi Ilie Dumitrescu"
- Ai vreun viciu?
- Îmi place foarte mult fotbalul, iar de vreo cinci ani urmăresc încontinuu fotbalul american, am devenit un fan înrăit. Pot să spun că sportu
