S-a născut şi s-a format în Timişoara, iar în Sălaj l-au trimis comuniştii, pentru a-i învăţa fizică pe copiii dintr-un sat. A rămas aici şi a devenit unul dintre cei mai eficienţi promotori ai judeţului, prin publicarea unor poveşti mai puţine cunoscute despre oameni şi locuri din Sălaj.

Deşi a absolvit facultatea de fizică, Gyorfi Deak Gyorgy, sau Gyuri, cum îi spun prietenii, a fost încă din studenţie un apropiat al muzelor şi al literelor. “Trei ani am scris la revista “Forum Studenţesc”. În Timişoara predecembristă, studenţii aveau o altă libertate şi se ocupau şi de alte domenii, chiar diferite de specializarea universitară. Era ceva absolut obişnuit să colecţionezi tablouri, să joci tenis de câmp sau să ai şi activităţi publicistice”, îşi aminteşte scriitorul din Jibou.

Pasionat de istoria neştiută a Sălajului

În 1988, proaspăt absolvent de Universitate, Gyuri a fost repartizat în satul sălăjean Dridiu, dar nu a rămas foar mult la catedră, preferând, în zorii democraţiei să participe la un concurs pentru un post de bibliotecar. Căsătoria cu o profesoară din Jibou, l-au făcut să se stabilească “definitiv şi irevocabil” în urbea de pe malul Someşului, unde continuă activitatea de bibliotecar.

Cu timpul, timişoreanul a devenit unul dintre cei mai fini cunoscători ai istoriei Sălajului şi a reuşit să publice şi cartea “Curiozităţi sălăjene”, o culegere cu evenimente, locuri şi biografii mai puţin, sau deloc cunoscute publicului larg.

Între legende şi documentare istorică

“Totul a început de la legendele locale, legende care dau elementul identitar fiecărei comunităţi. Am continuat apoi să studiez presa Sălajului de la final de secol XIX şi început de XX, de unde am extras povetiri interesante, care în vremea comunismului au fost ignorate sau de-a dreptul interzise. Vorbim, în general, despre pagini