Mona Sahlin era văzută de mulţi drept viitorul Prim-Ministru al Suediei. O tânără membră a Partidului Social-Democrat, Sahlin era deja Vice Prim-Ministru în 1994, la 37 de ani. Cariera ei s-a împiedicat însă de un articol din presă. Tabloidul Expressen a descoperit că Sahlin folosise un card de credit destinat decontării cheltuielilor oficiale pentru a face cumpărături personale. Scandalul care a urmat a dus la demisia Monei Sahlin din Guvern şi apoi din Parlament. Episodul este cunoscut drept "Afacerea Toblerone" pentru că, într-o conferinţă de presă, Mona Sahlin a declarat că a cumpărat "două batoane de Toblerone, scutece şi ţigări".

După o vreme, Mona Sahlin s-a întors în politică, la conducerea Social-Democraţilor. Acuzaţiile la adresa ei au fost retrase. Sahlin a explicat că este vorba de o eroare datorată faptului că cele două carduri, privat şi personal, arărau la fel, iar banii au fost returnaţi. Acum este membru al Parlamentului, însă partidul său a pierdut două alegeri succesive.

Afacerea Toblerone ne arată însă ceva. Care este linia dincolo de care publicul nu mai este tolerant, într-un regim care nu tolerează corupţia. În unele state din Estul Europei s-au furat bănci întregi, au fost devalizate fonduri de investiţii şi au fost vândute fabrici la un preţ mai mic decât al terenului de sub ele. Iar în Suedia, două tablete de Toblerone au dus la ieşirea (temporară) din scenă a unui politician de anvergură.

Acum zece ani eram în Austria şi aveam o discuţie cu un coleg maghiar care îmi mărturisea că este uimit de cât de corecţi sunt funcţionarii austrieci. Îi dăduse o cutie cu bomboane unei secretare, pentru o treabă pe care oricum respectiva o îndeplinise repede şi reglementar. Surpriza femeii i-a indicat că nu era obişnuită să primească nimic de la cei cu care avea relaţii de serviciu. În Ungaria, era de părere colegul meu atunci, o secreta