Pasiunea sa a dat naştere unor comparaţii din partea designer-ului, care-l asemuiesc pe Bote unui car pur-sânge.

"Am început să iubesc animalele şi, mai ales caii, atunci când, cu mulţi, mulţi ani în urmă, o bună prietenă de-a mea, o manechină de suflet, mi-a dăruit de ziua mea un cal. Burebista îl chema, de care tot ea s-a ocupat, deşi a fost un dar. Pentru că timpul, nici pe vremea aceea, ca şi acum, nu-mi permitea să am grijă de animale atât de sofisticate. În schimb, ori de câte ori aveam timp, mergeam să îl văd, să am grijă de el şi să îmi petrec timpul cu el. Nu degeaba, de multe ori, prieteni din anturajul meu m-au comparat cu un cal. De acolo, şi acele bârfe legate de mine, în care toată lumea mă asemăna cu un cal pur-sânge, care niciodată nu alerga pentru a câştiga o cursă, ci pentru a-şi întreţine corpul. Atunci când călăresc, aleg un loc extrem retras ca să ma plimb, uitând de tot, fiind uşor de la acea înălţime a calului, încercând (fără niciun fel de modestie) să sfidez tot ce mi s-a întâmplat rău până în acel moment şi încercând să privesc către viitor. Asta mi se întamplă când mă aflu în preajma calului, în liniştea şi singurătatea de care am atâta nevoie", a declarat Cătălin Botezatu pentru Pro TV Magazin. Pasiunea sa a dat naştere unor comparaţii din partea designer-ului, care-l asemuiesc pe Bote unui car pur-sânge.

"Am început să iubesc animalele şi, mai ales caii, atunci când, cu mulţi, mulţi ani în urmă, o bună prietenă de-a mea, o manechină de suflet, mi-a dăruit de ziua mea un cal. Burebista îl chema, de care tot ea s-a ocupat, deşi a fost un dar. Pentru că timpul, nici pe vremea aceea, ca şi acum, nu-mi permitea să am grijă de animale atât de sofisticate. În schimb, ori de câte ori aveam timp, mergeam să îl văd, să am grijă de el şi să îmi petrec timpul cu el. Nu degeaba, de multe ori, prieteni di