Pe 14 mai, politia americana il aresta pe directorul Fondului Monetar International si candidatul socialist la presedintia Frantei, scotandu-l cu catuse la maini din avionul cu care se pregatea sa decoleze din New York spre Paris. Imaginea a socat opinia publica franceza si europeana, fiind de neimaginat ca un personaj de un asemenea rang sa fie tratat ca ultimul infractor. Ulterior arestarii, lui Dominique Strauss-Kahn i s-a refuzat eliberarea pe cautiune, acest lucru intamplandu-se abia dupa cateva zile, respectiv dupa ce si-a dat demisia din functie, si in schimbul unei cautiuni uriase.

Am auzit comentarii internationale, cum ca justitia americana e diferita de cea europeana, ca acolo nu conteaza functia ci fapta, ca pentru publicul american a fi luat cu catuse la maini si bagat la beci este ceva normal, indiferenet cum te cheama. Am auzit comentarii interne cum ca, uite, ce bine functioneaza justitia acolo, ca daca fapta s-ar fi petrecut in Romania pe Dominique Strauss-Kahn nu l-ar fi oprit nimeni din drum, iar pe camerista ar fi trimis-o la plimbare, cu injuraturile de rigoare. Si, nu in ultimul rand, am auzit comentarii cum ca retinerile (arestarile) noastre, autohtone, merg pe modelul american, adica rangul celui retinut nu conteaza.

Vineri, 1 iulie, Dominique Strauss-Kahn a fost eliberat din arestul la domiciliu si i s-a restituit cautiunea de 1 milion de dolari. De dosarul procurorului Cyrus Vance se pare ca se va alege praful, dupa ce s-a dovedit ca prespusa victima a agresiunii sexuale a mintit sub juramant cu privire la derularea evenimentelor din camera de hotel (a mai facut curat inca intr-o camera, inainte de a anunta agresiunea si a prezentat variante diferite privind derularea faptelor din interiorul camerei de hotel). La aceste lucruri s-a adaugat si convorbirea ei telefonica cu prietenul aflat in inchisoare pentru trafic de droguri (“Sta