Costurile cu electricitatea şi cele de mediu sunt principalele probleme ale industriei siderurgice, spune Michel Wurth, membru în boardul grupului ArcelorMittal. ArcelorMittal Galaţi plăteşte pentru energia electrică un preţ mai mic cu 70% decât oţelăria grupului din Luxemburg.

Într-o industrie caracterizată de oscilaţii ciclice puternice cum este cea siderurgică, cu perioade de cerere şi preţuri mari, urmate de scăderi semnificative, provocarea majoră este diminuarea pe cât se poate a acestor extreme.

După boomul din 2005-2008, industria stă acum mai bine decât în 2009, dar nimeni nu mai riscă estimări pentru următorii ani. Prezent în peste 60 de ţări, grupul siderurgic ArcelorMittal, cel mai mare producător mondial de oţel, simte pulsul economiei din întreaga lume.

Întrebat care sunt principalele dificultăţi pentru dezvoltarea sectorului, Michel Wurth - al treilea om ca importanţă în companie, după Lakshmi Mittal, CEO al grupului, şi fiul lui - a enumerat costurile cu achiziţia energiei, cu emisiile de dioxid de carbon şi faptul că oţelul poate fi reciclat doar în proproţie de 40%.

„Industria oţelului este un foarte mare consumator de electricitate, astfel că eficienţa energetică a devenit o provocare majoră", a declarat Wurth într-o conferinţă organizată la Luxemburg, unde se află sediul global al grupului.

Cum a obţinut Mittal energie ieftină

Achiziţia unei energii cât mai ieftine a fost o prioritate a companiei şi în România, în condiţiile în care alimentarea cu electricitate înseamnă circa 20% din costurile unui combinat siderurgic.

La finele anului trecut, ArcelorMittal Galaţi a încheiat un contract cu Hidroelectrica prin care cumpără în acest an 1,75 TWh de electricitate (200 de MW) la un preţ de 130 de lei pe MWh (circa 32 de euro/MWh). Contractul a fost de la început controversat, preţul fiind cu 25%