SUA sărbătoreşte astăzi a 235-a aniversare a independenţei într-o atmosferă dominată de teama intrării în default.

Conferinţa de presă a preşe­din­telui Barack Obama de mier­cu­rea tre­cută a fost de pomină. Vizi­bil nervos, preşedintele i-a apostrofat pe opozanţii săi re­pu­blicani sugerând că nu au minte nici cât nişte copii. Republicanii s-au declarat şocaţi şi l-au îndemnat să ia Valium pentru a se cal­ma, în vreme ce comentatorul politic al pos­tu­lui de televiziune MSNBC Mark Halpe­rin, luat de val, i-a adresat o replică in­ju­rioasă şefului statului şi a fost obligat să-şi ceară scuze.

Poate nu acesta este cel mai tensionat mo­ment din lunga bătălie politică dintre de­mo­craţi şi republicani, dar, cu siguranţă, au fost vremuri şi mai bune. Guvernul are ne­voie să se împrumute ca de aer, dar nu are gi­rul Congresului în acest sens. Nemaiputân­du-se împrumuta, nu-şi va mai putea plăti obligaţiile financiare şi de aici default-ul - iată noua versiune a Iadului în regie americană îmbunătăţită.

Cu cât data limită de 2 august până la care Congresul trebuie să ia decizia de majorare a deficitului Statelor Unite se apropie, cu atât tensiunea creşte.

Povestea deficitului SUA nu-i priveşte doar pe americani, ci priveşte întreaga lume. O intrare în incapacitate de plată a Statelor Unite ar fi, pentru mulţi finanţişti, lovitura capitală dată economiei lumii. Nu doar că ad­ministraţia nu ar mai avea teoretic bani să plă­tească salariile, pensiile sau soldele mi­li­ta­rilor, dar nu ar mai avea niciun chior să răs­cumpere titlurile ajunse la maturitate, ce­ea ce ar transmite o undă de şoc mortală în întreaga lume. Este ca şi cum ai invita ome­nirea să se mute în 24 de ore pe altă planetă, de aceea scenariul este refuzat vehement de capii finanţelor lumii în măsura în care este ridiculizat de alţii mai ceva decât profeţia predicatorului H