Andreas locuieşte de şase ani la noi. A plecat din Austria ca să nu facă armată. Militărie a făcut însă la Ploieşti, cu copiii adunaţi de pe stradă , pe care i-a învăţat o meserie. Sursa: VLAD STĂNESCU
Andreas Resch avea 20 de ani când a venit de tot în România. Prima lui vizită aici s-a consumat înainte să dea bacul, iar gândul celor şase luni de armată îi dădeau fiori pe şira spinării. A găsit însă o soluţie: putea scăpa de stagiul militar dacă se înrola ca voluntar într-o organizaţie internaţională.
A vrut să plece în Brazilia sau în Africa, dar pentru că răspunsul asociaţiilor putea să apară chiar şi peste un an sau doi, milităria nu putea fi nicicum evitată. După ce s-a documentat, a dat peste Fundaţia Concordia din România.
"Le-am trimis un mail în care le povesteam că mi-aş dori să mă ocup de nişte proiecte în cadrul organizaţiei lor. Mi-a plăcut ideea de a lucra cu oameni care au probleme de intergrare sau copii care au fost luaţi de pe stradă", spune austriacul. Mai surprins a fost când i s-a răspuns instant: "M-au acceptat, dar întâi m-au invitat să văd despre ce e vorba şi apoi eu să fiu cel care alege".
A renunţat la afacerea familiei
În oraşul Steyr, locul în care s-a născut, familia deja îi trasase o direcţie. Una simplă şi, cel mai important, gata bătucită. Mă celăria familiei Resch era o moştenire pentru băieţi şi cum Andreas era singurul fiu între trei surori, cam asta îl aştepta.
"Măcelăria o deschisese bunicul meu, afacerea a fost continuată de tata, care îşi dorea ca eu să o duc mai departe. Numai că eu nu am vrut asta. Am discutat şi i-am spus: «Dacă mă obligi, o să rămân, dar să ştii că n-o s-o fac de plăcere»", mai spune Andreas.
Când a venit în România, părinţii ştiau că va sta un an, de asta n-au avut de obiectat prea mult: "Am venit în august şi în august anul
