La sfârșitul primăverii lui 1963, un grup de zece-cinsprezece elevi ai Liceului Mihai Viteazul din București a avut o idee: să marcheze terminarea anilor de liceu într-un mod mai puțin convențional decât permitea tipicul vremii. Și-au împărtășit planul unuia dintre părinți – George Hazgan, actor al Teatrului de Operetă. Dlui Hazgan i-a plăcut ideea și profitând de complicitatea a doi colegi de scenă – Virginica Romanowski și Bimbo Mărculescu – i-a împropietărit temporar pe liceeni cu costume dintre cele mai haioase și pestrițe aflate în magazia Operetei.

Într-una din zilele ultimei săptămâni de școală, liceenii și-au dat întâlnire, dis-de-dimineață, la Piața Obor, au închiriat trei trăsuri – cu birjari cu tot – și au descins în fața liceului costumați nevoie mare. Râsete, amuzament, stupoare etc. Reacții de toate felurile. Unele de neuitat: au fost exmatriculați și trimiși acasă, peste două zile au fost expuși pe scena Sălii de festivități a liceului, criticați de un reprezentant al corpului didactic și de o elevă și un elev, dintre cei eminenți, firește.

”Demascarea” liceenilor zurbagii a continuat printr-o notă usturătoare în ”Informația Bucureștiul”, ziarul de seară al capitalei și – tare de tot! – chiar printr-o scurtă secvență introdusă în ”Jurnalul de actualități” care rula înaintea oricărui ”film artistic”.

La Secția de învățământ a raionului din care făcea parte liceul s-a luat hotărârea ca liceenii respectivi să nu aibă dreptul de a se prezenta la examenul de maturitate (bacalaureatul). Cu această decizie, lucrurile intrau într-un registru sever și foarte periculos. Nu luai maturitatea, nu puteai să dai examen la facultate. Nu intrai la facultate, erai recrutat și trimis în armată pentru doi ani. La ”liberarea” din armată, nu se știe cum ar fi arătat cărarea vieții.

Noroc de câțiva profesori sufletiști și înțelepți și de pilele unuia