Asa ca va propun sa discutam putin despre cursul de schimb. Astazi, de exemplu, cursul euro/leu comunicat de BNR ca o medie a tranzactiilor din piata bancara s-a situat la 4,1817 in apreciere fata de cotatia comunicata luni, de 4,2217. Cu toate acestea, n-am vazut niciun breaking news pe ecranele televiziunilor cum ca leul a dat cu euro de pamant. Bine, nici nu era cazul, dar atunci de ce in urma cu 4 zile leul se “prabusea” pentru ca se depreciase de la un 4,22 la un 4,24? Macar de dragul simetriei si tot trebuia sa fi vazut asa ceva, nu?
Ei bine, eu stiu raspunsul. Este vorba de un automatism tembel al presei de la noi, care in cautare de senzational ieftin il cauta si-acolo unde el nu este. Nu era nici cand se deprecia, nu este nici acum cand leul s-a apreciat, pentru ca aceste miscari de efectiv doi bani nu reflecta altceva decat o remarcabila stabilitate a monedei nationale. Si-atunci, de ce atata foiala in jurul acestui amarat de curs? Credinta mea este ca ne place la nebunie sa ne victimizam atunci cand nu e cazul. Sa despicam firul in 48 pana cand viata ne pune altul in brate pe care-l luam si p-ala la despletit pana nu mai ramane nimic. Marturisesc , depilda ca ideea acestui text mi-a venit pentru ca nu mai pot cu bacalaureatul asta, saiturile gem de bac, ziarele sunt strivite de acelasi subiect.
Revenind la cursul de schimb, modul in care este privita paritatea leu/euro in aproape toata mass-media balanseaza idiot intre 2 extreme. Daca se depreciaza nu e bine, e rau, daca se apreciaza e ok, dar nu prea. Ambele variante sunt profund gresite, nu doar pentru ca miscarile cursului de schimb in ultimii 2 ani si jumatate sunt absolut nesemnificative ci pentru ca o asemenea judecata simplista nu are nimic de-a face cu realitatea. Argumentul ca exista multa lume imprumutata in valuta si-atunci daca in ziua de plata a ratei se-ntampla ca euro sa creas
