Asemeni ucenicului vrăjitor, care a scos din greşeală dopul clondirului fermecat, ministrul Funeriu se vede în situaţia de a nu şti pe unde să scoată cămaşa. Declaraţia optimistă de sâmbătă („avem cel mai corect BAC din ultimii 20 de ani”) n-a mai fost urmată de nici o precizare duminică, când pe măsură ce se contabilizau rezultatele, „dezastrul” apărea în toată splendoarea sa. Desigur, secretarul de stat Oana Badea avea dreptate să spună că ministerul e doar organizatorul sesiunii de examene, nu şi responsabil pentru rezultatele acesteia, deşi afirmaţia sa poate fi serios amendată.
Un lucru este cert: pentru prima dată în ultimii 20 de ani, elevii n-au mai avut liber la copiat şi rezultatul s-a văzut limpede. Mai puţin de jumătate dintre ei au trecut această punte a suspinelor.
Este, desigur, şi meritul ministrului Funeriu de a ne fi oferit acest moment al adevărului, de care aveam nevoie. De a avea în faţă oglinda adevăratei performanţe a învăţământului românesc, rod al incompetenţei sau indiferenţei unor dascăli prost plătiţi, al unui sistem de învăţământ învechit şi nerealist, al unei programe de învăţământ rupte de realitate şi a nenumăratelor experimente ratate al cărei cobai a fost până acum educaţia naţională.
Desigur, o parte din vină o poartă actualul ministru şi echipa sa, ale căror măsuri de reformă se dovedesc la fel de buimace ca cele ale predecesorilor. De vină sunt însă toţi miniştrii care s-au perindat pe la cârma ministerului, toate guvernele care au tratat cu indiferenţă viitorul societăţii, toţi politicienii care au făcut din învăţământ o sursă de beneficii ilicite sau de susţinere partizană.
Nu ştiu în ce măsură acest şoc va avea darul să ne facă să înţelegem adevarata dimensiune a problemei. Probabil că, aşa cum s-a întâmplat de obicei, la toamnă rigoarea examenelor se va înmuia, se va renunţa la camerele de luat vederi c
