Este o axiomă că atunci când vor să acopere o problemă, să distragă atenţia publicului asupra unei chesti- uni grave, politicienii inventează imediat ceva. Schimbă agenda publică, provoacă alte dezbateri. Aceste intoxicări, diversiuni create în laboratoare speciale sunt denumite, în jargonul jurnalistic, petarde. Fumul şi pâcla provocate acoperă subiectul real… Discutam, zilele trecute, cu un prieten despre ultimele acţiuni ale lui Traian Băsescu: regionalizare, problema monarhiei, revizuirea Constituţiei, viitorul preşedinte. Un val de teme, dar aruncate în dezbatere publică una după alta. Prea multe deodată, de au zăpăcit Agora românească. Trebuie să recunosc: pe unele le-am îmbrăţişat cu drag, iar cea pri- vindu-l pe Mihai Rex, fostul suveran, m-a uns la suflet. Amicul meu, un apropiat al cercurilor de putere, deşi nu face politică, fiind mai mult un guru, m-a lămurit instantaneu: “Evident că mesajele trebuie să fie reale şi cu un suport popular. Teoria se numeşte cea a răsturnatului de masă, cel puţin aşa am numit-o eu. Uite, suntem amândoi la masă şi, după ce consumăm, ne dăm seama că nu avem cu ce plăti. Avem trei soluţii: ori spălăm farfurii până dimineaţa, ori vine poliţia şi ne ia, ori răsturnăm masa. Provocăm un scandal. În încăierare o să se schimbe pumni, dar la final, nimeni nu o să mai ştie ce are de plătit. O să se uite instantaneu dacă mai suntem datori cu ceva. Teoriile astea, perfect reale, sunt de fapt o răsturnare a mesei, într-o ţară în care e din ce în ce mai greu să-i oferi ceva de mâncare”.

Absolut corect! Iar aici trebuie să recunoaştem că, la răsturnat mesele, marinarul Băsescu e campion!