În numele acestei dorinţe s-a făcut controversata campanie cu „eterna şi fascinanta Românie" în vremea preşedintelui Iliescu. Iar acum se face campania cu frunza dnei Udrea.

Ce fel de turism ni se potriveşte? Zice-se că turismul cultural - căci avem obiective unice. Dar suntem noi pregătiţi pentru tot ce înseamnă turismul de masă, cu milioane de oameni care să ne calce pragul?

Am fost săptămâna trecută la Pisa. Bineînţeles, atracţia principală o reprezintă turnul înclinat şi Domul de alături, aşezate pe Campo dei Miracoli. În fiecare zi, locul e înţesat de oameni care vin din toate colţurile pământului să vadă minunea: turnul care stă într-o rână de sute de ani. Vine, bunăoară, omul cu logodnica, nevasta, copilul, soacra şi îşi face o poză dintr-un anumit unghi, făcându-se că „sprijină" turnul: o să-şi distreze prietenii şi rudele cu asta la întoarcere. Dacă vine într-un grup organizat, există un ghid care povesteşte câteva lucruri despre istoria şi arhitectura turnului. Pentru cei mai mulţi, experienţa „culturală" se termină aici. Industria de kitsch-uri înfloreşte de-a lungul străzii: unul lângă altul, zeci de chioşcuri vând suveniruri de toate felurile şi stridenţele. Parcă nici kitsch-urile nu mai sunt ce-au fost: desenele sunt tot mai urâte, culorile tot mai ţipătoare, iar imaginarul „creatorilor" evadează spre tărâmuri nebănuite sau nepermise până mai ieri - de exemplu, poţi cumpăra nişte chiloţi de sport în culorile naţionale ale Italiei (roşu, alb, verde) care au imprimate părţile intime ale lui David di Donatello, „pozate" şi decupate cu Photoshop-ul. Pe străzile din jurul turnului e plin de restaurante şi baruri, unde localnicii nu calcă: ele sunt „pentru turişti", adică scumpe şi nu tocmai bune. Dacă vrei să mănânci bine, trebuie să mergi departe de forfota turistică. În materie de cultură, Pisa oferă şi altceva, iar autorităţile loc