Printre paradoxurile audiovizualului nostru se numără şi acela că, deşi s-au născut pe parcurs legile şi instituţiile abilitate să reducă excesele - Legea audiovizualului, Consiliul Naţional al Audiovizualului, plus directivele europene în materie –, senzaţionalismul s-a lăbărţat, iar subiectele au venit tot mai frapant în contradicţie cu ceea ce se numeşte respectul pentru viaţa, dreptul la intimitate şi la imagine, dar şi cu relevanţa unei ştiri pentru marele public. Întrebaţi de ce aleargă neostenit la locul accidentelor de trafic, jurnaliştii motivează de obicei cu scopul preventiv, în vreme ce caută toate subterfugiile (cum ar fi anunţul ritos al prezentatorului „atenţie, urmează imagini şocante!“, sau un blur inconsistent pe imagini), pentru a evita interdicţiile CNA, arătând măcar un pic de sânge sau de creier întins pe şosea. Cum accidentele sau bătăile s-au banalizat în ultimii ani, doar subiecte tari mai pot reţine atenţia publicului dedicat ştirilor de la ora 5: autodafeul, violurile sau agresiunile spectaculoase, copiii sinucigaşi. Ca exemplu, primele titluri ale ştirilor PRO TV de la ora 17 din 10 iunie: „1. Violatorul periculos care a atacat o fetiţă de 10 ani din Ploieşti este încă în libertate. Victima, extrem de traumatizată, nu le-a putut da poliţiştilor prea multe date despre el. 2. Supărat că iubita lui l-a părăsit fără să se uite în urmă, un bărbat din judeţul Botoşani şi-a dat foc în faţa casei femeii. Medicii nu ştiu încă dacă va supravieţui. 3. La un gest sinucigaş a recurs şi un bărbat din judeţul Satu Mare, tocmai când căzuse de acord cu soţia lui să divorţeze. A regretat, se pare, apoi pentru că a încercat să se spânzure“.

O reală exaltare a cuprins lumea ştiriştilor în faţa subiectelor cu sinucigaşi, fie vedete, minori sau adulţi anonimi. Contrar practicilor jurnalistice neglijente cu subiectele de politică externă, sănătate, cu