Un timp de acum încolo, subiectul ce va da uitării orice altceva este Bacalaureatul. Numindu-l aşa, toţi cei care analizăm rezultatele înainte şi după contestaţii, uităm un lucru. Acest examen mult discutat ar fi trebuit să fie un examen al maturităţii! Un tânăr la 18 ani este declarat major, are drept de vot, prin urmare se consideră un om cu judecată. Să treci prin anii de liceu precum gâsca prin apă, nu poate rămâne nepedepsit sine die!

O simplă trecere în revistă a anilor în care copilul petrece mai mult timp departe de casă decât alături de părinţi, ar putea să ne dea de gândit. Problemele nu au început odată cu numirea noului ministru la cârma Învăţământului! Au existat şi înainte, doar că s-au acutizat!

După euforia naşterii copilului, urmează goana după un loc la creşă. Noul cetăţean de nădejde al patriei este obişnuit cu trezitul cu noaptea în cap, cu feţe noi care îl şterg pe nas sau îl iau la rost că iar şi-a udat pamperşii. De la trei ani, cu puţin noroc, poate fi înscris la grădiniţă. Urmează ciclul primar, unde învăţătoarea cu salariul retezat poate nu refuză o mică atenţie din partea mămicilor îngrijorate că odraslele lor nu vin cu FB în caiet! Odată unsă, roata nu mai scârţie. Copiii termină ciclul primar cu calificative ce îi vor obliga pe domnii profesori din ciclul secundar să ţină cont că au de a face cu nişte elevi „emininche”!

Nu-i greu la şcoală! Şi mai toţi ajung să treacă testele naţionale, indiferent cum s-ar numi ele, şi în funcţie de mediile obţinute liceele îşi deschid porţile în faţa lor. Şi abia de aici încep adevăratele probleme. Balul Bobocilor, prima ţigară, şi la majorat au deja cu ce se lăuda printre prieteni. Un dolce far niente pentru cei mai mulţi. Cititul se rezumă, pentru majoritatea dintre ei, la subtitrajul filmelor. Nu e de mirare că descifrează cu greu scrisul de mână, obişnuiţi fiind cu mesajele tas