Această tranşă de bani pe care o livrează europenii cumpără ceva timp, însă nu rezolvă problema Greciei. În faţa pieţei financiare, Grecia este insolvabilă, adică investitorii se tem că nu va avea capacitatea de a-şi achita datoriile, deci nu va mai putea avea acces la finanţare. Vor trece ani până când Ministerul de Finanţe elen va putea lansa vreun împrumut în piaţa financiară. Ca atare, Grecia va trebui să-şi pună ordine în finanţe, oricât de mult ar detesta asta propriii cetăţeni înfuriaţi de incapacitatea statului de a continua să livreze bunăstare.

Rădăcinile statului providenţial grec trebuie căutate în istoria sa, destul de frământată. Şi datoriile sale imense sunt, în parte, rezultatul acestei frământări. Nu doar factura de salarii a unui aparat birocratic, imens pentru nevoile ţării, au umflat datoriile la nivelul actual, de nesuportat, ci şi tensiunile între Grecia şi Turcia, care au dus la finanţarea unei adevărate curse a înarmărilor. Acum grecii au un salariu mediu pe economie de aproximativ 1.600 de euro, potrivit unor rapoarte ale Alfa Bank. Nu e rău, e chiar de vreo patru ori mai mare decât cel din România. Problema e că, pe măsură ce creştea, o mare parte din el era finanţat din împrumuturile statului.

Deşi protestele care au căpătat accente de violenţă par să transmită un mesaj de refuz total al vreunei măsuri de austeritate suplimentară, în realitate, grecii au disconfortul unei datorii imense care apasă pe umerii fiecăruia dintre ei. În definitiv, populaţia de 11,3 milioane de oameni are o povară individuală a datoriilor care depăşeşte 30.000 de euro pe cap de locuitor.

Grecia are o istorie modernă în care strada a biciuit politicienii, care, pentru a fi aleşi, au cedat sistematic în faţa protestelor. În 2005, la trei ani după intrarea în zona euro şi sub apăsarea revelaţiei că au adoptat moneda unică măsluind statisticile, pa