Cu mici excepţii şi alea motivate, n-a fost ministru al Sănătăţii care să nu-şi înceapă mandatul fără a promite introducerea cardului de sănătate. Evident, acestui alai bogat de miniştri i s-a alăturat furiosul preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Lucian Duţă, care anunţa pe la începutul anului declanşarea unei revoluţii electronice în sistemul medical românesc. Fişă electronică. Reţetă electronică. Şi, desigur, Cardul electronic. Toate funcţionale până la finele lui 2011. Cu cardul în mână aidoma preotului cu Biblia, preşedintele Casei ameninţa tot ce-i stătea în cale. Pentru că, în opinia preşedintelui Casei, de la medici, farmacişti până la pacienţi, toată lumea fură. Iar electronica îl va ajuta să ţină sub control reţete, concedii medicale, internări şi externări, licitaţii, datorii, cheltuieli... În felul acesta va fi stopată hoţia şi va da o lecţie tuturor predecesorilor care au promis şi, iată, până acum n-au făcut nimic.
În iulie-august era fixată tipărirea cardurilor. Şi deja s-au cheltuit vreo câteva zeci de milioane de euro pentru achiziţionarea plasticului şi cipurilor. Dar, belea, licitaţia pentru desemnarea firmei care va tipări cardul a fost contestată. Un film în reluare. Şi aşa, revoluţia electronică în sistemul medical s-a fâsâit. Acum aflăm, culmea, nu de la ministrul Sănătăţii, nu de la preşedintele Casei, ci de la ministrul Muncii că un card de sănătate "pare un lucru greu de realizat", dar "suntem foarte aproape de realizarea acestui lucru". În realitate, de vreo 20 de ani, se alocă milioane de euro pentru cardul de sănătate. Adică, suntem foarte aproape, cum bine spune ministrul Muncii. Şi pentru că lucrul ăsta greu de realizat care este cardul de sănătate se face în fiecare an pe banii asiguraţilor, domnule preşedinte, vă rugăm să ne spuneţi cam cât ne costă tot circul ăsta!?
Cu mici excepţii şi
