Americanul a devenit primul rutier din această ţară care triumfă în Turul Franţei de ziua naţională.

"Ciclismul mi-a dat foarte mult, dar în acelaşi timp mi-a luat la fel de mult" sînt cuvintele unui tip de 27 de ani care ieri s-a impus pentru prima dată într-o etapă din Turul Franţei. Sînt cuvinte care ascund în spatele lor durere. Cînd era junior, prietenul său, Saul Raisin, a căzut de pe bicicletă şi a intrat în comă, fiind nevoit să renunţe la pedalat.

Necazuri pe roţi

În urmă cu doi ani şi jumătate, tatăl lui Tyler, un neurochirurg respectat, se plimba. Tot cu bicicleta. O maşină l-a lovit şi, în urma impactului, a rămas paralizat. Şi dacă nu era de ajuns, în luna mai, prietenul şi colegul său de antrenament, Wouter Weylandt, a decedat după o căzătură în timpul Turului Italiei.

"Era ca un frate pentru mine. Moartea lui înseamnă o pierdere ireparabilă pentru mine. Wouter a fost şi este sufletul acestui sport pe care toţi îl iubim. Un atlet care s-a sacrificat. O să încerc să-l fac mîndru de mine!", spunea atunci americanul.

Legătura dintre cei doi era atît de puternică pentru că Tyler şi Wouter locuiau la Gent, acolo unde Farrar trăieşte de cînd a început să evolueze la seniori.

E un ciclist atipic pentru un american. E sprinter. "Nu ştiu de ce sînt atît de puţini sprinteri americani, pentru că în teorie avem o cultură a curselor scurte. SUA au dat însă ciclişti de clasament general, de asta sînt atraşi oamenii la televizor. Americanii iubesc tricoul galben şi atunci cînd îl ai pe Lance Armstrong, e normal ca puştii să aspire să devină ca el", a explicat roşcatul.

"W" de la Weyland

Tyler Farrar s-a retras din Turul Italiei şi a încercat să facă faţă dispariţiei celui mai bun prieten. Şi unde putea să o facă mai bine decît pe bicicletă? Şi-a spus tot timpul că trebuie să obţină o victorie importantă şi să-l facă mîndru