La aspectul vlăguit al staţiunii supranumită, altădată, Perla Litoralului, contribuie şi fântânile arteziene neîngrijite, care s-au transformat, de-a lungul anilor, în ecosisteme de baltă la scară mică.
Într-o ediţie anterioară, relatam despre o potenţială moşie cu vedere la mare în staţiunea Mamaia - terenul pe care se află încă Teatrul de Vară Constanţa, clădire ajunsă în paragină din cauza indiferenţei autorităţilor judeţului. Un cititor ne-a atras atenţia asupra faptului că sunt mai multe „pârloage" în Mamaia, care ar putea fi exploatate din punct de vedere imobiliar.
Din această categorie, despre care autorităţile vor să ne facă să credem că au uitat, fac parte şi fântânile arteziene din staţiunea Mamaia, care, în urmă cu mai bine de un deceniu, impresionau prin frumuseţea lor. Astăzi, aceste întinderi de apă nu mai îndeplinesc şi funcţiunea estetică pentru care au fost construite. O simplă privire către aceste ochiuri de apă te face să vrei să îţi întorci capul cât mai repede, în căutarea unei alte privelişti, mai îmbietoare. Între noi fie vorba, staţiunea supranumită, în anii trecuţi, Perla Litoralului, nu mai este nici măcar o umbră a ceea ce poate fi numită o „perlă" a vacanţelor de vară. Dacă întorci capul dinspre fântâni şi te uiţi în jur, poţi vedea aleile pavate nemăturate, fel şi fel de ambalaje aruncate la întâmplare sau spaţii verzi pârlite de soare care, probabil, nu au mai văzut demult sămânţă de gazon. Mai mult decât atât, aliniamentele „verzi", suferă, se pare, de o încreţire a scoarţei pentru că, pe margini, pământul s-a ridicat din loc în loc, creând adevărate văgăuni, aşa încât, te aştepţi parcă să-ţi sară în faţă, în timp ce te plimbi pe alee, vreun popândău curios, care să te întrebe, cu privirea iscoditoare, ce cauţi tu în habitatul lui. Revenind la fântânile arteziene, şi ele au sălbăticia lor. Cultura de stuf ce a
