În perioada dintre războaie, bacalaureatul era un examen extrem de dificil. O recunoaşte Eliade care a luat examenul în toamnă după ce a "tocit" o vară întreagă.

Unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în istoria religilor, autorul "Nopţii de Sânzâiene" sau a "Huliganilor", Mircea Eliade s-a născut la începutul secolului XX. A dat bacalaureatul în jurul anului 1925 la puţin timp după formarea României mari şi într-o perioadă istorică - interbelică - considerată una de renaştere spirituală.

"În loc de comisii amabile vor fi unele severe"

Romancierul şi filosoful de mai târziu recunoaşte că examenul de bacalaureat "l-a înspăimântat" şi că toţi prietenii săi au picat sesiunea de toamnă. Eliade face această mărturisire în "Romanul adolescentului miop", scris în 1927 la vârsta de 20 de ani. "Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învăţau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu ştie ce se va petrece precis la baca¬laureat. Profesorii şi-au pierdut calmul, băieţii sunt înspăimântaţi. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit şi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienţi sau insuficienţi pentru Universitate."

"În vară au căzut mulţi"

Eliade admite faptul că el însuşi a dat examenul în toamnă, că "învăţam dureros" şi că era "neliniştit" deoarece "în vară au căzut mulţi". Din această cauză s-a pregătit temeinic citind "toate cărţile ultimelor patru ani de liceu". Atmosfera dinaintea examinărilor era una încărcată semn că elevii ştiau că îi aşteaptă teste dificile: "îmi priveam tovarăşii: tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid şi îmi torturam ochelarii". Lui Eliade i-a picat "Scrisoarea I" a lui Eminescu şi "istoricii ardeleni". La geografie s-a încurcat la flora versant