Devenit cel mai important examen al vieţii, Bacalaureatul 2011 s-a transformat într-o dramă pentru mai mult de jumătate din absolvenţii de liceu. Concluzia finală a celor declaraţi « respinşi » a comprimat dispreţul şi dezamăgirea candidaţilor, într-o singură frază : « Dă-i în p…a măsii, de nenorociţi ! Şi-au bătut joc de noi ! »

În geometrie, triunghiul scalen este definit ca fiind un triunghi oarecare, un fel de «neica- nimen » din societatea civilă, care nu are nicio latură egală cu celelalte două şi niciun unghi egal cu celelalte două. Cu alte cuvinte, este un triunghi cu care nu ai ce face şi căruia nu poţi să îi aplici nicio teoremă. Nu tu o teoremă a lui Pitagora, nu tu o teoremă a înălţimii sau a catetei, nimic. Oricum îl suceşti sau îl răsuceşti, rămâne la fel de neinteresant, insipid şi inutil. Învăţământul românesc se înscrie perfect în caracteristicile acestui soi de triunghi prăpădit, care nu excelează prin nimic util. Cele trei laturi variabile, în funcţie de unitatea de învăţământ, sunt reprezentate de trei categorii sociale: elevii, profesorii şi părinţii. Niciuna dintre aceste laturi nu poate fi definită în prezent drept cea mai importantă. A fost o vreme când profesorii erau aşezaţi pe un piedestal bine definit, reprezentând motorul sistemului de învăţământ. Erau respectaţi, uneori adulaţi, ascultaţi cu sfinţenie şi bine remuneraţi. Ei se înscriau în tradiţia învăţământului românesc de seriozitate şi responsabilitate pentru munca desfăşurată. Prestaţia acestor dascăli în aşa-zisa perioadă a socialismului multilateral dezvoltat a contrazis opiniile apologeţilor capitalismului original românesc, conform cărora, tot ceea ce s-a întâmplat înainte de 1989 a reprezentat un fiasco. Nu există niciun gram de nostalgie atunci când afirmăm că învăţământul românesc a avut parte de o perioadă certă de seriozitate şi stabilitate, în timpul căreia s-au o