- Cultural - nr. 816 / 5 Iulie, 2011 In ajunul Craciunului, din acest an, doamna Cristina Purcar, din Targu-Mures, isi va prinde in buchetul vietii trandafirul cu numarul o suta. Recent, am avut privilegiul sa o cunosc, iar intelepciunea si seninatatea cu care priveste viata, de la inaltimea experientei de un veac trait pe acest pamant, pot fi o pilda pentru fiecare dintre noi. In acte, e mai tanara cu doua saptamani Vioaie, mereu cu zambetul pe buze, "Maicuta Crucita”, asa cum o alinta cei apropiati, este o inepuizabila sursa de povesti, traite pe propria-i piele, in cei aproape o suta de ani. Prima ei amintire este de la varsta de vreo cinci ani, atunci cand i s-a intors tatal, ranit, de pe frontul Primului Razboi Mondial. "Eu eram deja marisoara, parca mi-l aminteam pe tata dinainte de a pleca in razboi, insa fratele meu mai mic s-a speriat rau cand l-a vazut atat de slabit, cu hainele zdrentuite si ranit. Credea ca e vreun strain, care vrea sa ne faca rau si, pentru a ne apara, s-a repezit, pe neasteptate, si i-a tras tatei o palma, incercand sa il alunge. Apoi, viata noastra de familie a mers cu bine mai departe, parintii ne-au mai facut patru frati, incat am ajuns la 11, in total”. "Maicuta Crucita” a venit pe lume in satul Sangeorgiu de Campie, din comuna Sanpetru, chiar in seara de Craciun a anului 1911. Cum era perioada sarbatorilor de iarna, nasterea i-a fost inregistrata doar de Boboteaza, in 6 ianuarie 1912, insa rade cu pofta cand ii spunem ca oficialii au intinerit-o, pentru ca ea nu profita de acest amanunt, sarbatorindu-si venirea pe lume, asa cum a fost, de Craciun. Sotul i-a fost, pe toata perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe front Ca orice tarancuta romanca, de la inceputul secolului trecut, Cristina a invatat si a practicat toate indeletnicirile necesare vietii la tara, de la munca la camp si prelucrarea manuala a inului, a canepii