Afacerea DSK a intrat deja în istoria jurnalismului ca una dintre cele mai delirante poveşti, marcată în acelaşi timp de exagerări şi de clişee care merită o analiză mai aprofundată. Nimeni nu îndrăzneşte să spună că după acest scandal, şi mai ales după felul în care a fost mediatizat, politica şi jurnalismul vor fi făcute altfel, dar în mod normal atât politicienii cât şi jurnaliştii ar trebui să tragă câteva învăţăminte din acest dosar.
Principalele reviste apărute săptămâna aceasta în Franţa au pe prima pagină fotografia lui Dominique Strass-Kahn şi toate propun dosare legate de noua lovitură de teatru a "foiletonului DSK".
"Renaşterea lui DSK", "Secretele unui fiasco judiciar", "Derapajele maşinii mediatice", "Intrigă la Manhattan", "New York, incredibila întorsătură". Iată numai câteva titluri pe care le putem citi pe primele pagini ale revistelor LE POINT, LE NOUVEL OBSERVATEUR şi L'EXPRESS. Cel mai incredibil lucru în această afacere este însă că ziarele şi revistele care se ocupă de DSK se vând ca pâinea caldă şi că acest scandal este o mană cerească pentru maşina mediatică. Aceasta din urmă începe însă să fie supusă unor critici severe de mai mulţi observatori lucizi, cum este editorialistul Jean-Marie Colombani. Iată ce scrie el în revista L'EXPRESS: "Noi toţi, jurnalişti, oameni politici, cetăţeni, avem ceva de învăţat din ceea ce s-a întâmplat la New York pe data de 15 mai".
O primă concluzie pe care ar trebui s-o tragem "noi toţi" este aceea de a ne feri sau de a fi prudenţi în faţa clieşeelor. Pentru că mediile de informare sunt mari consumatoare de şabloane întrucât acestea din urmă uşor de vândut. Astfel, afacerea DSK ne-a fost pusă în pagină ca un conflict între omul alb şi femeia de culoare, între un om extrem de bogat şi o emigrantă săracă, între un evreu şi o musulmană, între un reprezentant al puterii şi o femeie reprezent
