După examenul de Bacalaureat şcoala românească arată mai rău ca niciodată. Avem elevi care s-au sinucis, ai căror părinţi îi plâng acum şi nu înţeleg ce s-a întâmplat, elevi deprimaţi care realizează că nu s-au pregătit cum trebuie şi elevi care nu s-au pregătit deloc, dar care au acum o şansă să se trezească. Oare asta e adevărata faţă a învăţământului românesc?
Dacă privim viaţa ca un şir de obstacole, atunci trebuie să luăm Bac-ul drept primul dintre examenele care ne testează maturitatea, trebuie luat ca un obstacol de trecut şi nu ca ultimul obstacol. A fost un test trecut numai de jumătate din elevii de clasa a XII-a, iar asta ar trebui să ne pună pe gânduri pe noi toţi, şi în special pe profesori. Dacă nu reuşeşti să transmiţi ceea ce ştii elevului tău, atunci degeaba te mai duci la şcoală. Sunt instituţii care au înţeles lucrul acesta foarte bine şi îl urmăresc cu stricteţe. Profesorii acestor şcoli, cele mai multe centenare, vor ca elevii care le trec pragul să iasă oameni, nu ţin cont de faptul că muncesc pe bani puţini şi că poate ar merita mult mai mult. Îşi fac datoria faţă de elevi şi îşi respectă profesia.
Elevii care nu au trecut Bac-ul nu trebuie puşi la zid. Dimpotrivă, trebuie ajutaţi şi îndrumaţi, astfel încât în toamnă să nu mai treacă prin coşmarul notelor sub 4. Sunt şi ei responsabili pentru cât au învăţat, dar vina nu le aparţine lor în totalitate. Sistemul de învăţământ din România a suferit schimbări peste schimbări. De fiecare dată când s-a schimbat puterea politică s-a modificat şi legea educaţiei.
Un recunoscut profesor universitar dădea zilele trecute o soluţie simplă: profesorii ai căror elevi au picat examenul să facă meditaţii gratuit cu elevii lor, iar în acest fel drama naţională nu se va mai repeta în toamnă. Între timp, una dintre prefecturi s-a gândit să exploateze un pic momentul şi să-i premieze pe elevii care
