La mii de metri adâncime în apele Oceanului Planetar are loc un fenomen absolut natural dar care, prin complexitate, inedit şi extrem depăşeşte orice act sexual imaginabil. "Faptele de arme" ale peştilor undiţari de ambele sexe ne par, de departe, pur şi simplu incredibile. Cu toate acestea, ceea ce se petrece acolo, în adâncurile şi întunericul de nepătruns, este cât se poate de adevărat.
Au constatat-o, după mulţi ani de studii, cercetătorii care au ridicat, în cele din urmă, vălul care acoperea aventura vieţii peştilor-undiţari.
Scurtă, dar edificatoare carte de vizită
Candidaţi cu şanse maxime de câştig (dar fără voia lor, desigur) la titlul de "Cea mai hidoasă vietate de pe Terra", peştii abisali par zămisliţi de imaginaţia scăpată de sub control a unui prolific autor de literatură fantasy.
Repulsia, mirarea, frica şi dezgustul instinctiv care ne cuprind când vedem pentru prima dată un peşte abisal sunt senzaţii absolut fireşti, atât timp cât conştientizăm că antroporfismul este fereastra prin care observăm şi judecăm lumea exterioară şi vietăţile înconjurătoare. Cu alte cuvinte, îndrăgim aproape instinctiv făpturile care corespund standardelor noastre, evident subiective, de frumuseţe.
Mai pe scurt explicat: 9 oameni din 10 vor găsi infinit mai simpatic şi atrăgător un căţel, pisoi sau viţeluş decât un pui de cioară sau bufniţă. La urma urmei aşa se explică de ce desenul animat Bambi are fani şi în zilele noastre, pe când peştii-undiţari - eroii acestui articol - oripilează majoritatea oamenilor, cu excepţia cercetătorilor care-i studiază sau a celor care s-au debarasat de prejudecăţi la adresa înfăţişării animalelor.
Aşa hidoşi cum ne par, ar trebui să-i privim cu mare respect. Nu doar că trăiesc în condiţii extreme de viaţă, suportând presiuni imense, care ar zdrobi orice scafandru aflat în exteriorul batiscafului, da
