Pentru ce să fi transferat din senin preşedintele Băsescu chestiunea reorganizării administrativ-teritoriale pe agenda publică în situaţia în care nu se semnalase nicio urgenţă în acest sens?

Mai mult, pentru ce proiectul dlui Băsescu şi al PDL trebuie degrabă pus pe roate, astfel ca în noile circumscripţii electorale să se poată vota încă de la alegerile locale din 2012? Revin la analizele mele privind autoritarismul regimului Băsescu, a cărui putere, în cazul dat, conform definiţiei politologului american Michael Johnston (în „Corupţia şi formele sale", Ed. Polirom, 2007), ar fi indispensabil legată de „colonizarea sistemului administrativ". Bătălia pentru împărţirea sferelor de influenţă la nivelul despoţilor locali a căpătat caracterul unei confruntări cu săbiile scoase din teacă în timpul guvernării Năstase, când, la o reuniune de pomină de la Snagov a conducerii PDSR, se lansase teza „eliminării" PD din administraţia publică. Dirijate politic prin reţelele unei clientele versate în corupţie şi drenarea banului public, aceste feude devin extrem de importante în contexte electorale prin colectarea de resurse financiare necontabilizate şi prin organizarea animată de tentaţia fraudei a alegerilor. O nouă hartă administrativă a ţării, haşurată cu viteza promisă, ar garanta o tranziţie tulbure, derută instituţională, redistribuiri încâlcite de atribuţii, migraţii confuze de hârtii etc. Fostele orânduiri locale ar fi înghiţite de magma unei erupţii controlate, până la cristalizarea descentralizării, de funcţionari impuşi de la centru de coaliţia majoritară. Or, nu e haosul cel mai prielnic timp pentru rapt? Preiau o sintagmă a aceluiaşi politolog M. Johnston: „privatizarea corupţiei". Corupţia a devenit un scop în sine, problema e cum şi cine reuşeşte să fie împroprietărit cu „teritorii" (instituţionale, administrative etc.), unde acest fenomen să înfloreas