După aproape trei ani de administrare a ţării, Guvernul Boc n-a învăţat niciodată şi nicăieri că culcatul pe-o ureche şi minciuna n-aduc nimic bun. Că proasta guvernare se răzbună rapid. În 2009, când orice om cât de cât informat ştia că o severă criză mondială e în plină desfăşurare, Cabinetul şi Preşedinţia - Băsescu mai voia un mandat - prăfuiau populaţia, susţinând că, graţie politicii lor înţelepte, noi o să fim feriţi. N-am fost. Dimpotrivă, au urmat doi ani de degringoladă, de impotenţă în elaborarea unor programe de redresare economică, ceea ce ne-a dus pe ultimul loc în UE, la toţi parametrii.

Guvernul n-a învăţat nimic din această politică falimentară. Urmează o nouă campanie electorală şi experienţa păguboasă se repetă, politica pasivă continuă. Boc şi Băsescu bat iarăşi toba, mulţumită programului de austeritate impus de ei, România n-o să treacă prin crah-ul de tip grecesc (fie spus, acolo, cu toată “limitarea strictă a suveranităţii” impusă de creditori, cu toate datoriile de 140% din PIB, populaţia o duce de trei-patru ori mai bine ca în România). Mai susţin guvernanţii că datoria noastră externă abia e de nici 40% din PIB. Cu bună ştiinţă, se sare însă deliberat despre faptul că se apropie funia de par, că vin masive vârfuri de scadenţe de împrumuturi în 2012-2013. Iar economia nu produce spre a le face faţă. Dimpotrivă, se adună nori negri. Până şi colacul de salvare Dacia-Logan răsuflă, scăzându-i vânzările. Numeroase firme fug în Bulgaria, în Ungaria, în Polonia. Ce punem în loc? Discursuri şi dormitul pe-o ureche. În timp ce, bunăoară, Ungaria - renunţând la FMI - încheie acorduri financiare avantajoase cu China, ţară pe care orgoliosul nostru preşedinte a privit-o de sus, dar ţară care, având mii de miliarde de dolari rezervă, cumpără teancuri de obligaţiuni de stat din Spania sau Italia. Ceea ce dă oxigen economiilor respective. Mi-e t