Cangrena învăţământului românesc este atât de avansată, încât e nevoie de tratament intensiv. Nu mai merge cu calmante, e nevoie de chimioterapie!
Dar are cine s-o facă? Avem politicieni capabili să spună stop şi să construiască un sistem deştept şi durabil? Ultimii 12 ani ne spun că nu. Seria nesfârşită de reforme - colegii mei au numărat 140 de modificări „revoluţionare" - este oglinda neputinţei, haosului, relei-credinţe şi prostiei.
Faţă de predecesorii săi, ministrul Daniel Funeriu are un merit indiscutabil: a încercat să elimine copiatul de la Bacalaureat. A luat măsuri pentru a stopa fraudarea examenului. În bună măsură, a reuşit. Dar nu în totalitate. Procentul corect de promovabilitate ar fi, probabil, undeva pe la 20-25%; restul până la 44,5%, cât s-a anunţat oficial, înseamnă tot furatul căciulii.
Când a promis reformarea şcolii româneşti, Funeriu a intrat în arenă cu gândul de a apuca taurul de coarne. Tot ce a reuşit a fost să-l apuce de coadă. Şi ştiţi ce face taurul dacă-l apuci de coadă: se propteşte pe picioarele din faţă şi te izbeşte cu copitele din spate. Asta păţeşte şi Funeriu acum: ia copite-n faţă. Dacă stătea cuminte şi nu deranja marea industrie a copiatului, stătea liniştit. Nu-l înjura nimeni şi nici nu scria măscări unioniste - ...U...E, Funeriu! - pe zidurile şcolilor. Necazul e că taurul nu mai poate fi lăsat să-şi facă de cap. Marea victorie va fi când îl va apuca, totuşi, cineva de coarne.
O reformă profundă trebuie să revitalizeze cele nouă luni de şcoală, nu doar cele două-trei săptămâni de examene. Înseamnă să scoatem copii deştepţi, bine pregătiţi, nu doar să depistăm lichele şi impostori. Înseamnă să-i trimitem la sapă, la şaibă sau la cules căpşuni pe elevii care vânează diplome fără a şti tabla înmulţirii. Înseamnă să-i încurajăm, să-i cointeresăm şi, la nevoie, să-i obligăm pe profesori să facă per
