Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Şerban Ţigănaş, spune la RFI că legea reabilitării faţadelor este "o sentinţă de condamnare la abandon şi nereabilitare pentru clădirile de patrimoniu".
"Guvernul se sesizează şi încearcă să responsabilizeze proprietarii doar atunci când bucăţi din clădire cad în capul trecătorilor", declară preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Şerban Ţigănaş.
Legea privind reabilitarea faţadelor, care prin nivelul avansat de degradare prezintă pericol public nu face nici o referire la clădirile de patrimoniu sau la cele cu bulină roşie. Sunt corecte aceste excepţii?
"O sentinţă de condamnare la abandon şi nereabilitare pentru clădirile de patrimoniu"
"Practica reabilitării monumentelor, a faţadelor ş.a.m.d. este străină de cultura construcţiilor din România, motiv pentru care intervenţiile care s-au făcut din alte iniţiative - precum reabilitarea termică – au condus la eşecuri de proporţii. Cu alte cuvinte, e mai bine să nu faci ceva când nu ştii cum să faci, când nu ai cultură, experienţă sau măcar percepţie asupra a ce înseamnă tehnica restaurării şi urmăreşti doar scopuri de tipul „să nu rănească pe cineva”. Pericolul public înseamnă, în ceea ce înţeleg eu din această lege, ceva ce ucide, nu ceva ce amputează patrimoniul. Nu e un pericol public să pierzi un patrimoniu", afirmă Ţigănaş.
"Ăsta este plusul (adus de legea promulgată marţi – n.r.): e mai bine să nu faci ceva când nu ştii cum să faci. Minusul este că, de fapt, înseamnă o sentinţă de condamnare la abandon şi nereabilitare, adică e chiar culmea! Primele care ar trebui reabilitate sunt clădirile de patrimoniu. Acestea sunt cele care nu prezintă pericol public în sensul că ucid, dar prezintă pericol public în sensul că amputează patrimoniul cultural românesc. Deci, înainte de a repara clădirile care nu înseamnă nimic
