- Comentariu - nr. 817 / 6 Iulie, 2011 Parintele psihiatriei muresene, prof. univ. dr. Gheorghe Grecu: Oare valul de contagiune isterica ce a cuprins Europa in epoca in care aceasta era luminata de rugurile Inchizitiei este atat de diferita, in fondul ei, de valul toxicomaniei actuale...Genetica poate obtine embrionul uman in eprubeta si fizica a reusit sa ajunga la fantastica performanta de a distruge omul intr-o secunda. Pe aceasta scena care este lumea, in care binele si raul sunt intersanjabile, in care anormalul si normalul se intrica in marginalitatea lor, in aceasta lume aflata intr-un precar echilibru, a carui balanta se poate schimba intr-o clipa, psihiatria a devenit, din Cenusareasa, o Regina, mai putin poleita decat genetica, dar mai... democrata, si desigur ca acest fapt s-a datorat nu numai posibilitatilor pe care i le-a oferit psihofarmacologia, ci, in mare parte, faptului ca ea se adapteaza, prin deschiderea ei interdisciplinara, cerintelor actuale. Psihiatria a reusit sa scoata bolnavul psihic dintre zidurile spitalului si sa-l mentina in societate, in microgrupul sau, chiar in perioadele sale febrile, prin asistenta ambulatorie si semiambulatorie. Desigur ca neurolepticele si ortotimizantele au ajutat-o sa indeplineasca acest lucru, dar realizarea a fost posibila numai intelegand ca bolnavul trebuie recuperat acolo unde traieste el, ca detasarea din acest climat si tratarea lui, cu inalta competenta desigur, in spital, inseamna numai solutionarea accidentului acut, dar reinsertia si readaptarea sunt mult mai dificile atat pentru bolnav, cat si pentru mediul care trebuie sa-l reprimeasca. Din ce in ce sunt mai multe si mai puternice prin argument si nu prin tonalitate vocile care recomanda acest tip de asistenta psihiatrica, pastrand asistenta intraspitaliceasca numai pentru marile urgente psihiatrice, mai ales ca astazi probleme deosebite nu pune