În inima Transilvaniei, câteva familii de romi au descoperit că lucrul la coada caprei e mult mai profitabil si mai lipsit de colesterol decât munca la coada vacii, de exemplu.

Romii din satul sibian Nemşa s-au pomenit într-o zi că o fundaţie americană îi roagă să le dea gratis nişte capre franţuzeşti foarte scumpe, care dau de două-trei ori mai mult lapte decât caprele normale şi pe deasupra mai sunt şi cuminţi şi pupăcioase. Vestea s-a răspândit ca fulgerul în tot satul. Tot ce trebuiau romii să facă era să aibă grijă de ele şi să le dea săracilor mai departe, tot gratis, câte capre au primit. După ce pasau darul, erau liberi să facă ce vor ei cu animalele.

Romii n-au stat prea mult pe gânduri. Caprele astea alpine erau aduse taman din Franţa. Şi nu de la orişicine, ci de la ferme de elită. Au călătorit caprele alpine trei zile şi trei nopţi până în România, în tiruri speciale pentru animale, cu un staff care ştia unde, cum să se opreasca să adape caprele, să le dea de mâncare. Proceduri complicate, nu e de joacă cu caprele franţuzeşti: una costă până la 1.000 de euro. La Cluj-Napoca, animalele au stat o lună în carantină, au fost vaccinate, li s-au făcut analizele, s-au acomodat cum au putut cu aerul din România şi uite aşa au ajuns gata de muls la romii din Nemşa. În total, 100 de capre şi vreo 5 ţăpişori pentru reproducere.

Aşa capre, aşa sacrificii

După ce au primit caprele, romii şi-au făcut garduri. Când ai ce să aperi, parcă nu-ţi mai vine să stai cu o ţandără la locul ei şi trei lipsă. Pe urmă, s-au pus să construiască adăposturi în curte. Gratis, gratis, dar capra nu se creşte singură. Un ţarc cât de mic, luminos, bine aerisit, dar nici să crape animalele iarna de frig, tot au trebuit să-şi facă romii. Pe cât de generoase, pe atât de pretenţioase sunt caprele franţuzeşti.

Pe urmă, au făcut romii training-uri: ce-i aia capră alp