E amuzantă lumea de azi, plină de superexperţii ei în finanţe, de megaştiutorii complicatelor scheme de învîrtit capitalul, lume care ajunge după milioane de sughiţuri să-şi pună întrebări simple. De exemplu, de ce, după un istoric de-a dreptul jenant, agenţiile de rating mai sînt luate în serios? Unii spun că sînt foarte precise cînd dau note proaste. Alţii le pun în cîrcă imensele erori ante-criză.

Presseurop:

Un grup de responsabili politici ai Uniunii Europene, şi nu numai, a venit ieri, 6 iulie, să denunţe public “oligopolul” (cuvântul îi aparţine ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schäuble) agenţiilor de notare financiară. În timp ce datoria Portugaliei tocmai a fost coborâtă la nivelul “junk bonds” [obligaţiuni toxice, speculative], neînţelegerii, indignării şi criticilor li se adaugă promisiunea făcută de Wolfgang Schäuble, cum că “UE va face eforturi” pentru a termina odată cu puterea devastatoare a acestor agenţii în zona euro.

Financial Times o serveşte pe aia cu “nu omorîţi mesagerul”:

“Reacţia indignată a politicienilor faţă de scăderea notei Portugaliei de agenţia Moody’s nu este o surpriză“, scrie Financial Times Deutschland. “Toate mijloacele sunt bune pentru a distrage atenţia publicului şi pentru a evita să privim în faţă propriile noastre slăbiciuni. Să o spunem pe şleau: Europa îşi toacă nervii“. “Chiar şi Angela Merkel a venit să toarne gaz pe foc”, zicând că preferă să aibă încredere în “Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI“. Cu alte cuvinte: încetaţi să mai luaţi în serios agenţiile de rating. Deodată se furişează o bănuială: politicienii nu sunt oare pe cale să tragă în mesager? “De mult li se reproşează acestor agenţii de a nu fi detectat – sau prea târziu – falimente precum cel al băncii Lehman Brothers“, scrie cotidianul economic. “După ce s-au lăsat duse de nas, acum se precipită. Nu este mai bin