- Social - nr. 818 / 7 Iulie, 2011 MOTTO: ,,Viciile sunt calaii care te omoara incet, cu sabia neascutita.” (Nicolae Iorga) In ziua de azi ne confruntam cu dificultati noi si poate nebanuite, aparute in calea devenirii umane. Ne intalnim, clipa de clipa, cu tineri si nu intotdeauna suntem multumiti de spectacolul tineretii lor explozive. Poate ii judecam uneori prea aspru, poate asteptam prea mult de la ei, poate si noi, la varsta noastra, am nemultumit si am dezamagit asteptari, nadejdi puse in noi. Adolescenta este cea mai frumoasa perioada a vietii. Desigur, prin tot ceea ce face, scoala cultiva omenia, pregatind tineretul spre integrarea sociala. Dar sa retinem nemultumirea pe care, la vremea sa, pedagogul J.H.Pestalozzi o manifesta fata de scoala, atunci cand spunea: ,,Avem numai scoale de citire, de scriere, de recitari..., pe cand ne-ar trebui scoale de oameni.” Dar omenia nu se invata mai intai in scoala si nici numai in scoala. Ea se invata la inceputurile copilariei, in atmosfera calda, plina de afectiune a familiei. Ea se propulseaza prin toti porii relatiilor de familie, de la parinti, de la bunici, de la frati, surori si de la cercul de prieteni. E bine stiut ca cele mai multe neintelegeri apar intre parinti si copii catre varsta adolescentei (varsta liceala), la hotarul dintre autoritate si independenta cand copiii vor sa se scuture de tutela parintilor, iar parintii isi apara dreptul la autoritate. Exigenta exagerata produce racirea relatiilor dintre parinti si copii, dar si ingaduinta extinsa duce la libertinaj. Dozarea rationala a permisiunilor si interdictiilor Copiii care sunt lasati sa soarba ,,paharul vietii” dintr-o data, mai ales sub aspectul placerilor, viciilor, imbatranesc devreme, se plictisesc de timpuriu, devenind niste blazati. Dozarea rationala a permisiunilor si interdictiilor reprezinta unul dintre marile principii ale educatiei, p