Talentul ei de sculptor i-a fermecat pe francezi: a fost primită în Academia Central Europeană de Ştiinţă, Litere şi Arte din Paris şi este cetăţean de onoare al oraşului Cannes.
Ardeleanca s-a născut într-un vârf de deal, într-o casă izolată, la sud de fosta Cetate a Unguraşului, lângă Cluj. „Trebuie să spun că ne aflăm în zona meşterilor în xilogravură din satul Hădaşte (secolele XVII-XIX) şi a centrului de iconari pe sticlă de la mănăstirea Nicula“, se confesează Ana. Încă din copilărie fura dălţile tatălui şi, când mergea cu mieii sau vacile la păscut, transforma lespezi şi roci în diverse animale. A crescut într-o familie cu şase fraţi, inspirată de tatăl ei, Iuon Rus, dulgher, pantofar şi sculptor de troiţe, un meşter în prelucrarea lemnului.
„Am avut o educaţie puţin spartană, a fost crescută de tata în spiritul religiei catolice, cu frica de Dumnezeu şi respect pentru oameni“, spune artista. Şi-a pierdut mama prea devreme, când avea un an. „Din spusele fraţilor mai mari, am aflat că plângeam. O strigam pe mama şi plângeam. Ca să tac, mi-au pus în mână cuţitul de tăiat pâine cu care crestam de zor spătarul lăzii de zestre. Probabil că atunci a fost momentul când mi-am creionat destinul“, mărturiseşte Ana Rus.
La Batin a urmat cele şapte clase elementare, pasul următor fiind Liceul de Arte Plastice din Cluj. „Tata dorea să mă fac doctoriţă sau farmacistă. Îmi spunea ce bine este să-i ajuţi pe oameni. Dar eu vroiam altceva. Surorile mele îmi spuneau «băieţoi», «piştalău», pentru că ciopleam orice lemn. Cu multă voinţă mi-am împlinit visul de a deveni sculptor“, mai spune Ana.
A ajuns muncitor după 6 ani de facultate
După facultate, Ana a trebuit să lupte pentru serviciu, pentru a se întreţine. „Postul de profesor de desen repartizat la Călăraşiul de pe Borcea era ocupat. Aşa că am ajuns muncitor cu înaltă calificare la Cooperat
