Din 4 aprilie 2011 şi până astăzi, 8 iulie, ziarul „Adevărul“ a publicat 67 de episoade din partea a II-a a serialului „Misterele Revoluţiei“. Reporterii „Adevărul“ şi-au propus să meargă pe firul Revoluţiei în toate judeţele ţării.
„Iar vă poartă pe drumuri dobitocul acela?", ne-a întrebat, atunci, la început, amiralul Cico Dumitrescu, unealtă a sovieticilor şi emanat al Revoluţiei. „Dobitocul" era, desigur, Grigore Cartianu. A întrebat amiralul, dar n-a mai aşteptat răspuns.
Citiţi şi:
Iliescu ne tot minte. FSN e dinainte!
Revoluţia, prin vizorul Securităţii
Dumitru Sechelariu revoluţionar: „Sunt un deţinut politic în propria mea curte“
S-a plecat, oricum. Au fost mii de kilometri străbătuţi, sute de ore de interviuri, ne-am ales cu teancuri de cărţi proaste, a fost şi bine, şi rău a fost, pe drumul străbătut, cum spunea poetul, pe nedrept uitat, Teodor Pâcă. Deci, lungi discuţii pe teme revoluţionare cu supravieţuitorii prin sufragerii amărâte sau prin baruri de provincie cu beţivi mortificaţi pe la mese, dimineaţa. Prin birouri de primari mirosind a trabuc sau prin sălile de şedinţe ale asociaţiilor de revoluţionari, prin parcuri, pe lumină sau la amurg.
Aceeaşi introducere spusă până când a devenit un şirag de cuvinte ca o rugăciune: „Scriem un serial despre Revoluţia din oraşul dumneavoastră şi am vrea să...". Şi răspunsul: „Acum, la douăzeci şi ceva de ani? Mai are rost?".
Am încercat să găsim rostul. Au fost poveşti pe care le-am aşezat în matca lor, istorică, politică sau omenească, simplă. Până la urmă, e vorba de moartea unor oameni în acest eveniment, de mutilaţi şi zile de spitalizare. A rămas pe reportofon tremurul din glasul rudelor, şi apoi liniştea, căci mulţi plâng în tăcere când îşi amintesc. Apoi un scăpărat de brichetă.
Teroristul care savura o friptură
Click pe foto pentru a v
