Jurnalul Naţional prezintă în exclu­sivi­tate rechizitoriul procesului Po­gro­mului de la Iaşi din iunie 1941. Pro­cu­rorii Parchetului Curţii Bu­cu­reşti au instrumentat la acea vreme o an­chetă în care au audiat sute de per­soane. Zeci de inculpaţi au fost con­damnaţi pentru faptele lor, rele­van­te fiind însă cele descrise în peste 60 de file ale dosarului cu numărul 5.260 din 1947. Din paginile rechizi­to­riului aflăm ce a declanşat tragicele eve­nimente de acum 70 de ani. "Gu­vernul şi autorităţile de la Iaşi au orga­ni­zat o reţea de zvonuri, ca acelea că evreii sunt vinovaţi de toate insucce­sele, fiindcă ei ar comunica cu arma­t­ele sovietice prin radio", se arată în rechizitoriu. "Aceştia sunt bănuiţi că ar efectua semnalizări luminoase în timpul nopţii pentru a dirija avioanele sovietice spre obiectivele ce trebuiesc bombardate. În urma anchetei s-a dovedit falsă această ipoteză", se mai arată în document. Toţi cei bănuiţi că ar fi pactizat cu duşmanul sunt aduşi la Chestura Poliţiei. Pe 29 iunie 1941, după ora 13:00, curtea Chesturii se umple până la refuz. În timp ce se dă o alarmă aeriană se deschide focul asupra miilor de evrei adunaţi acolo. Au căzut sub ploaia de gloanţe bărbaţi şi femei, unele chiar cu copii în braţe. Măcelul a durat până către seară, când în urma unui ordin puţinii supravieţuitori sunt încolonaţi şi duşi în Gară, păziţi de militari români şi germani. Acolo, majoritatea au fost jefuiţi, fiindu-le smulşi dinţii din aur sau tăiate degetele cu inele. Cei care au supravieţuit masacrului din curtea Chesturii au fost îmbarcaţi alături de alţi evrei culeşi din oraş în ceea ce avea să se numească "trenurile morţii". În unele va­goa­ne destinate transportului anima­lelor au fost urcaţi 140 de oameni, deşi capacitatea normală era de doar 45.

Ancheta Parchetului Curţii Bu­cu­reşti privitoare la pogromul de la Iaşi dezvăluie fapte de n