- Comentariu - nr. 818 / 7 Iulie, 2011 (consideratii de minte si de suflet) O intamplare norocoasa: in ziua de 18 iunie a.c., am reintalnit-o pe Doinita Dobreanu, fosta eleva la Liceul din Subcetate Mures, profesoara de exceptie la aceeasi scoala din comuna natala. Era insotita de Ioan Dobreanu, care mi-a oferit in dar o carte rara prin continut si frazare, in prima zi a simpozionului national "Zilele Miron Cristea” care se desfasoara anual in municipiul Toplita. Dupa o lectura atenta si integrala, am simtit nevoia sa scriu aceste consideratii de minte si de suflet. Autorul isi motiveaza, de la inceput, motivatia de adancime a scrierii cartii: "O taina din adanc ma nelinisteste in nopti de nesomn de o buna bucata de vreme. O chemare launtrica ma tot trimite la masa de scris in fata colilor albe pentru a consemna cate ceva din aducerile-aminte despre fapte si intamplari din lumea prin care am trecut.” Excursul in timp este in permanenta insotit de memoria afectiva care confera textului obiectivitate, fara a cadea in amagitorul demers al fantazarii. Dumnealui i se potrivesc cuvintele memorabile ale lui Creanga: "Stau cateodata si-mi aduc aminte...” La varsta deplinei maturitati intelectuale, dupa cum se confeseaza ipoteticului cititor: "Daca fapte si intamplari de dupa anii adolescentei si-au cerut dreptul de a fi consemnate in aceste pagini e probabil tot din nevoia de confesiune. Poate sirul lor e implinirea unui destin.” Toposul initial al plecarii in lume este catunul Preluca, apoi Zapode, "oamenii de acolo”. Aceste mici asezari, tipic romanesti, numite catune, cu putinii locuitori, au rezistat in timp, aflandu-se in apropierea municipiului Toplita, judetul Harghita. Romanii si-au intemeiat din vechime gospodarii in apropierea codrului, cetate inexpugnabila, in vechime, adapostindu-se cu familiile si avutul in timpuri de restriste. Nu intamplator s-a nascut spusa